Scrisoarea lui Al.Vlahuta, pentru fiica sa Margareta

Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita!
Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea…al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa.Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti…. ATATIA CAT MERITA.

A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:”Uitati-va la mine!”, Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cinizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!
Te imbratisez cu drag,

A. Vlahuta

Cum sa obtii un job la Ikea ;)

"Copiii vostri nu sunt ai vostri"

Profetul” – Kahlil Gibran

“Copiii vostri nu sunt ai vostri.

Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi.

Ei vin prin voi, dar nu din voi, si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin.

Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru.

Caci ei au propriul lor gand.

Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele,

Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.

Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua.

Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut .

Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte. Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari.

Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie,

Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta.

Piano Stairs :)

Enjoy

Darul minunat al lui Dumnezeu:APA

Un documentar excelent despre Apa!
(multu, M. :))

Poezie

Nu-i singur Iuda vinovat

Costache Ioanid

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dadu.
Nici marii preoti, nici Pilat,
ci lumea-ntreaga prin pacat!
si eu, si tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus cazu.
si daca crucea grea era,
povara noastra si mai grea!
si eu,si tu…

Nu patru cuie L-au patruns,
când El pe cruce se-asternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am strapuns!
si eu, si tu…

Nu doar batrânii carturari,
nu doar mai marii preoti, nu!
si noi am râs cu ochii murdari,
si noi suntem cei doi talhari!
si eu, si tu…

si nu ostasilor prin sorti
camasa alba si-o dadu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porti!
si, fara ea, toti suntem morti!
si eu, si tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zacu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
si eu, si tu…

si-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreaba :”Da sau nu ?
Esti tu sau nu esti vinovat?”
Eu am spus da! si-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

Rugaciune

"-Cum să mă rog, Avva?, l-a întrebat odată un ucenic pe Cuviosul Ghelasie.
- Măi, tăticule, să te rogi din toată ființa, din toate ale tale, din toată măsura neputințelor şi slăbiciunilor tale. Aruncă‐le pe toate spre Hristos, zvârle‐le în focul închinării. Închină‐le pe toate lui Hristos, să le prefacă după cum ştie El."

„Cum sa ma rog, Parinte?".
"„Mai tãticutule, roaga-te cât mai mult, si roaga-te nu numai cu gura, ci si cu ochii si cu urechile, cu mâinile si cu picioarele, din toatã fiinta si puterea, ca toate ale tale sa le aduci înaintea lui Dumnezeu.
De aceea, eu nu zic rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii, sau rugaciunea mintii în inima, ci rugaciunea închinaciunii mintii în inima, ca în rugaciune mintea trebuie închinata, pentru ca toate, bune si rele, sa le aduci inaintea lui Dumnezeu si abia apoi, in închinare, in altarul închinarii, mintea sa se roage în inima lucrând însufletita de Duhul Sfânt.


S-au scris sute si mii de pagini despre rugaciune, despre cum sa te rogi, insa Parintele Ghelasie a cuprins TOTUL in aceste randuri. De la aceste cuvinte incoace, orice carte care s-a scris despre cum sa ne rugam este de prisos.....