Rugaciune

"-Cum să mă rog, Avva?, l-a întrebat odată un ucenic pe Cuviosul Ghelasie.
- Măi, tăticule, să te rogi din toată ființa, din toate ale tale, din toată măsura neputințelor şi slăbiciunilor tale. Aruncă‐le pe toate spre Hristos, zvârle‐le în focul închinării. Închină‐le pe toate lui Hristos, să le prefacă după cum ştie El."

„Cum sa ma rog, Parinte?".
"„Mai tãticutule, roaga-te cât mai mult, si roaga-te nu numai cu gura, ci si cu ochii si cu urechile, cu mâinile si cu picioarele, din toatã fiinta si puterea, ca toate ale tale sa le aduci înaintea lui Dumnezeu.
De aceea, eu nu zic rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii, sau rugaciunea mintii în inima, ci rugaciunea închinaciunii mintii în inima, ca în rugaciune mintea trebuie închinata, pentru ca toate, bune si rele, sa le aduci inaintea lui Dumnezeu si abia apoi, in închinare, in altarul închinarii, mintea sa se roage în inima lucrând însufletita de Duhul Sfânt.


S-au scris sute si mii de pagini despre rugaciune, despre cum sa te rogi, insa Parintele Ghelasie a cuprins TOTUL in aceste randuri. De la aceste cuvinte incoace, orice carte care s-a scris despre cum sa ne rugam este de prisos.....